[ad_1]
>
>
>
„Și ce-o să faci după ce termini?", mă tot întreabă prietenii mei. De parcă Actoria e, așa, o școală de care te apuci când n-ai ce face. E drept că în timpul ei mulți abandonează... se întâmplă o selecție naturală: meseria asta nu se face clar fără chemarea zilnică... Dar, lăsând asta la o parte..., ce să faci? Joci. Cam asta le răspund și lor. O să joc!
Acum... ce joi și unde... rămâne de văzut. Joci în teatru, că-i mai mare, că-i mai mic... tu joci... Joci cu vocea, pentru teatru radiofonic sau dublaj de filme, joci! Joci în film, de televiziune, de cinema... joci..., joci în reclame tv, joci și gata!
Cred că studentul adevărat la Actorie se roagă în permanență în gândul său să fie remarcat, să aibă șansă. Cu cât îi bate inima mai tare în acest sens, cu atât lucrurile vin de la sine. Dar, atenție, strofocarea, încăpățânarea nu ajută la nimic. Studentul la Actorie trebuie să facă tot ce-i stă în putință, să n-aibă ce să-și reproșeze la finalul zilei. Trebuie să accepte cât mai multe provocări în facultate, chemările colegilor de la Regie, să-și exercite cât poate de des funcția de spectator și... să nu obosească să stea la coadă la casting-uri. Aaa... și încă ceva, dacă-mi permiteți... În dorința de a fi remarcat să nu uite de ce-și dorește să fie remarcat: își dorește pentru că vrea să muncească mult, să dăruiască tot! Posibil să vină și faima cealaltă, cea cu coperte de reviste și Oscaruri, dar pentru el toate astea ar cam trebui să fie „detalii", nu scopuri.
În primele file ale jurnalului deschis la Cinemagia spuneam că voi reveni asupra acestui subiect și iată că acum a sosit momentul potrivit să discutăm despre casting-uri. Am început să merg la casting-uri în primele săptămâni de școală. Teoretic, studenții-boboci nu sunt încurajați să joace, ba chiar unii profesori interzic acest lucru. E ca o regulă nescrisă... Pe vremuri, studenții la Actorie n-aveau voie în toți anii de studiu să urce pe scene „adevărate"... Acum lucrurile s-au mai schimbat, ce-i drept, și, când e cu măsură, exercițiul în afara școlii e chiar binevenit și lăudat. În plus, eu mai am o credință: până la urmă și din experiențele nefericite, în caz că vor fi așa, ai multe de învățat... Ba chiar foarte multe!
[ad_2]
Trimiteți un comentariu